Adio!..Adio ,visul meu din iarnă
Și’a altor zile care ‘ți fug
Răman o frunză,dintr-o toamnă
Ce-am adiat ,iubiri pe rug
Păstrează-mă printre cuvinte
Atat de pură cum mă sti.
Dezleagă-ti ochiul ce te minte
Si vezi,de alta “idem” vei gasi…
N-ai sa mă uiti nicicand Iubire
Căci inimii ,Stăpana, am fost
Și ca o scurta nălucire
Ți-am arătat al vieții rost
N-ai să te vindeci niciodată
De mine ai sa rămai bolnav
Și-ai sa vorbești,cu a fost odată”
Brodand in lacrimi, chipul meu suav.
E vremea să te dau uitării
Să caut vieții adăpost
Am fost o simplă virtuala
Dar te-am întors ,real,pe dos.
pe dos….(certitudini…scrisa azi..29/9/2912..RODICA RAPEANU)
Cafeneaua sufletelor 