Amantul ceresc – Rodica rapeanu

La cerul tău,eu  mă ridic

Te caut printre stele

Neant și haos si nimic

Sunt drumurile mele

Tu ,cel născut din duhul sfant..

Și mamă pămanteană

Te-ai pogorat înspre’ pămant

Sa mori far’ de prihana

Și lungi carari ai perindat,

Cu pașii goi in viata..

Și toata lumea s-a’nchinat

Vazandu-ți ,a TA , fața

La steaua de la rasarit,

Vin magii de se’nchină

Și tot poporu-i mulțumit

De nașterea-ți divina.

Și prin botez începi ierta

Mulțimea de păcate.

Căci mare e puterea ta

TU, iertător de toate

Și astfel Ea..’L cauta

Vorbind precum o sfănta

In dreapta lui, visănd, a sta

Mireasă’n cer la nuntă

Și rătăcind ca un atom

Chiar dincolo de soare

Dorința ei, de supra-OM

E semn de întrebare?!!..

La adăpostul umbrelor

Rănită și fecioara

Așteapta-n lumea viselor

Iubirea—drept povara

Și acceptand grele poteci

Urca spre nemurire

Pe-ale Golgotei,pietre reci

Povestea de iubire

ȘI astfel EL.. o  asculta

Și medita’n tăcere…

Dorința Ei, ce o purta

Mereu ,către plăcere

‘La judecata de apoi

E – a noastră întalnire.

Atunci femei ,vorbiti de voi.

De-a voastră prihănire!

‘Dar ce m’amani timp ‘ndelungat

Curata sunt de’acuma

Aș vrea ca tu să-mi fi bărbat

Pe cap să port cununa

Pe cap ,să port cununi de spini

Să’ndur la fel ca tine,

TU, făcator de mari minuni

Îndură-te de mine!

Mă oglindesc în lacrimi si sfinți

Pămantul este trist

Promite-mi fără să mă minți

Inelul de ametist.

Nu dorm și nopți de veghe

Îmi paște inima..

Nu-mi trebuie alt REGE’

Sunt o ‘ROZĂ DE LIMA”

TU ,fiu de D_ZEU.!

Ce-ai vrut-o pe MECHTILDA!

Cu sănge cald si eu

Mă ‘ndrept ,și-i urmez pilda

Nu pot sta cu cerul pe mine

În mine-i geneza.

Am focul în vine

Ca Sf. TEREZA

EL”..iar privea ,anume

Din ‘naltul ceresc

Și cerceta prin lume

La cei ce il iubesc.

Și glasu-i din cer si-L coboară

Fierbinte si tănguitor

Pe fată s-o certe că doară

E fiica ,de om ,muritor

Grăbește-te ,Tu ,sfăntă!

Urmează-mi dară calea

Deschisa-i poarta inca

Puțini îi știu cărarea.

Spre calea nemuririi

Ea pașii si-i îndreaptă

Sfioasă’n legea firii..

Batu încet la poarta

Și mare-i fu mirarea

Văzand cum stă pe cruce

Ispita si plăcerea

Neiertător de dulce

Și iară-și ea s-a bucurat

Cinstind din nou făptura

Acelui ce -a, ‘ncurajat

Din vremuri vechi scriptura.

Imagine

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s