Hidalgo

De mai pierdut  Iubire, ne-om poticni  în plâns

De  vrei să fi cu mine, o eră nu-i  de-ajuns

N-ai timp să mă adulmeci, n-ai timp să-mi desfăsori

Coconul de iubire, n-ai vreme să-mi măsori

 

Iar dacă de cu seară, mă chemi din roșii zări

Iubire, mă destramă, pe țărmul unei mări !

Zglobie mi-este mâna  în alge te cuprind

În ochi nemărginirea, cu care mi te- ating

 

Și  lasă peste mine, mareea-ți  înspumată

În  valuri pribegite, revarsă-te  odată

Te-oi  dănțui  prin râuri, ți-oi arăta izvorul

Tămăduindu-ți  tirsul, îti voi simți fiorul

 

Naiadă și femeie, rasplată iți voi face

De-n șirte mărgarite, vei ști a le desface

De vei stăpunge afunduri, eu  voi sui pe val  

 Ți-oi ocroti-n adâncuri, scheletul  de coral

Și obosit în sarea, dorinței, înspre aval

Mirajul  însetări  te va purta, bengal

Stingându-te spre tihnă în scoica de la mal

Să mi-te-aud Hidalgo, gemând geruntival 

Hidalgo

Hidalgo

Lasă un comentariu

Februarie 16, 2013 · 11:38 am

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s