Doar al lor? Autor-Rodica Râpeanu
De peste deal din tulnic, înserarea
Străbate pe sub piele adânc fior
De jale mi-am pierdut cărarea
Cosașii licitează în aur coasa lor
Nu-i timp și zilele-mi sunt sumbre
Mi-e dor de azimă răscoaptă în cuptor
Adulmec de pe urmă, doar nevoi și umbre
Puțini sunt azi, acei ce știu ce vor…
Un drug încins, prin carne mă străpunge
Broboane de sudoare, spinării dă fior
Nu ne mai știm vărsările de sânge
Se răsucesc strămoșii-n groapa lor!
Privesc în urmă și găsesc răzorul
Un car cu boi, aievea și povara
Câmpeanului ce-a fost îi ducem dorul
De atâta lene azi ne frângem jugulara
Prin vene mă întreabă azi străbunul –
Ce se mai știe de pământul roditor…
Cum să le spun că a venit străinul,
Și-l ară fără milă de parc-ar fi al lor!?!
Anunțuri
