Tie, bărbatul meu!

Îmi dai din cer un colț de nemurire? 
Să ne iertăm din seve și viscere
Și lasă-mi loc de-o sfântă mântuire,
Fii Dumnezeul meu ce nu mă piere!

Mă tem de făr’ de legi și de blestem 
Tot ce-mi doresc e inima ta bună,
Înspre lumina sufletului mi te chem 
Femeie să îți fiu și-n adevăr fântână!

Și dă deoparte vălul de minciuni și ură
Mă scaldă-n rugăciune și în bune fapte
Credința-n suflet să m-adaste pură
Să-ți fiu preaplinul zilelor deșarte

Eu ce să-ți spun în astă săptămână?
Rostește Crezul, pentru mai departe!
Lumina să ne scalde prinși de mână
Și printre vii, și dincolo de moarte.

Autonomă-ți sunt, întreagă, nu jumate
Eu mi te iert, chiar de-ai greșit în toate 
Și-ți vindec trupul, iubindu-te cu fapte,
Căci  fără mine… n-ai exista, bărbate!

 

 

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s