Pășune verde, țel proscris autor-Rodica Râpeanu


 
 
 
Imagine

Pășune verde, țel proscris
Mi-s tălpile departe
Dar iarba ta, iar a cuprins,
Un dor de țară aparte

Mă doare gândul rispit
Mi-e sufletul văpaie
In amintire sunt trezit
De acei crini, din odaie!!! 

Acolo eu copil dormeam, 
În pernele apretate
Senin prin vise adulmecam 
Aroma, azmilor coapte

Pe sora mea din ochi o scald
Ca o mireasă-n tindă
Cu o perdea făcută fald
Cum se gătea-n oglindă

De pe perete ne păzeau
Bunicul cu bunica – miri
Când tineri și frumoși erau
La timpul primelor iubiri

În alte zile mă jucam
De-a hoții si vardiștii
Pășune-țară te păzeam
Să n-ajungi de restriștii 

Hai vino soră să fim doi !!!
Ne-așteaptă mama, tata
Să-ntoarcem vremuri înapoi
Să-mi plâng în barbă soarta 

Ne-asteaptă mieii în zăvoi
Desculți să alergăm prin vis
În țara plină de nevoi
Să plângem nu e interzis

Lasă un comentariu

Filed under Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s