O, suflete! autor-Rodica Răpeanu!

 
O, suflete! 
autor-Rodica Răpeanu!Se înecau strigări în ochi de toamnă 
Un cer de plumb s-a despicat sub ploi
Țipa seninul ca și rupt din goarnă 
Plângeau cu vieți dorințele din noi .

O, suflete, ce numai ai cărare, 
Bogat te ții mereu nemuritor 
De frunze ce-nvață iar să zboare
Te-ai prins umil în vals rătăcitor

Și-mi cânti liedul inimii pe corzi
Mă sfășie-n bucăți cetăți de gânduri
Cu fir de ață viața mi-o înnozi, 
Da Capo al Fine-n… mii de rânduri

Nisipul timpului să mi-l petrec
Prin lacrima clepsidrei să mă scurg
De anotimpuri roze să mă trec
S-apun strălucitoare în amurg

Veni-va ziua să ating nadirul
Și voi privi de-acolo-nspre pământ
Cum făr’ de odihnă grenadirul 
Mă căuta de trup într-un cuvănt

Fotografie: O, suflete!<br />
autor-Rodica Răpeanu!</p>
<p>Se  înecau  strigări în  ochi de toamnă<br />
Un cer de plumb s-a despicat sub ploi<br />
Țipa seninul ca și rupt din goarnă<br />
Plângeau cu vieți dorințele din noi .</p>
<p>O, suflete,  ce numai ai cărare,<br />
Bogat te ții mereu  nemuritor<br />
De frunze ce-nvață iar să zboare<br />
Te-ai prins umil în vals rătăcitor</p>
<p>Și-mi cânti liedul  inimii pe corzi<br />
Mă sfășie-n bucăți cetăți de gânduri<br />
Cu fir de ață viața mi-o înnozi,<br />
Da Capo al Fine-n… mii de rânduri</p>
<p>Nisipul timpului să mi-l petrec<br />
Prin  lacrima clepsidrei să mă scurg<br />
De anotimpuri roze să mă trec<br />
S-apun strălucitoare în amurg</p>
<p> Veni-va ziua să ating nadirul<br />
 Și voi privi de-acolo-nspre pământ<br />
Cum făr’ de odihnă grenadirul<br />
Mă căuta de trup într-un cuvănt

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

CLEMENȚĂ autor-Rodica Râpeanu

Imagine
CLEMENȚĂ
autor-Rodica Râpeanu 

Lasă-mă Doamne doar c-un ochi,
Iar din ochiu’ ce mi-l scoți,
Trage bârna că mă doare
Când privesc spre-atâția hoți !

Lasă-mă Doamne făr’ de picior,
Să mă știu pe lume schioapă
Cu piciorul ce ți-L las,
Scoate țara mea din groapă !

Lasă-mă Doamne c-un plămân,
Un plămân să stea pe glie
Să doinească iar din fluier,
Dulcea, draga-mi Românie!

Lasă-mi Doamne doar o mână
Și cu mâna ce mi-o tai,
Fă curat în astă țară.
Dă-mi din nou un colț de rai!

Lasă-mi Doamne numai gura!
Să mă pot ruga la Tine…
‘Geaba am, mâini și picioare
Și frații prin țări străine!!! 

Lasă-mi Doamne doar un dinte,
Făr’ de dinți de-o să mă porți…
Pravila TA, cu dreptate,
Să-i muște pe idioți!

Și de n-o fi-ndeajuns…
Doamne, cât ți-am dăruit?!!
Scoate inima din mine, 
Să-mi știu neamul, mântuit!!!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Imagine

Mi-e dor de țara… autor-Rodica Râpeanu!

în Iulie 22, 2013 la 1:30amVezi blog 

Mi-e dor de țara învăluită–n flamuri
De leagănul din brazi ce îmi adoarme pruncii 
Când vulturul semeț străbate-n țipăt, ramuri 
Să îmi adune ‘spre coline toți haiducii

Mi-e dor de țara împădurită-n vechii munți
Acolo ciutele s-adapă la izvor, 
Chiar, Moldoveanu… și Omu, tainici străjeri și sfinți,
Ridică-n ceruri plâns de bucium și de dor.

Mi-e dor de țara înfășurată-n mare
Când din talaz aud în șoaptă chemător
Metamorfoze ale acestei vieți în care… 
Ovidiu-ar scrie de virtuți la viitor.

 

 

 

 

 

 

Mi-e dor de țara îmbrăcată în câmpie

Cu româncuța ce-și coace pâinea la cuptor
Din nai, Zamfir, înalță, acord de ciocârlie
De stâncă, să  îmi fie al meu neam  – nemuritor!!!      

Scrie un comentariu

iulie 26, 2013 · 1:32 am

Unui domn foarte iubit … autor- Rodica Râpeanu

Imagine
Unui domn foarte iubit …       

autor- Rodica Râpeanu

Unui domn foarte iubit
De o fi… să ma găsească…
Am să-i spun: bine-ai venit !
De sub pronia cerească…

Vinul curgă in pocale..
Să sfințim a mea nuntire
Și în cânt de osanale
Proslăvit fii de iubire!!!

Dar de nu sunt eu, ci muza
Cea pe care o iubesti..
Acceptata-mi fie scuza
Și dorințele-mi firești

Voi pleca în a mea lume
Un tărâm ce l-ai călcat
Încrezăndu-mă in toamne
Și-n micutul tău regat

Astepta-voi ziua-n care
Pașii tăi în asfințit
Umbra mea pe o cărare
O va prinde în sfărsit

Fi-voi stea si călăuză
Unui domn foarte iubit
Vie de ți-am fost confuză
In iubire-ți spun: Prosit!

 

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Pășune verde, țel proscris autor-Rodica Râpeanu


 
 
 
Imagine

Pășune verde, țel proscris
Mi-s tălpile departe
Dar iarba ta, iar a cuprins,
Un dor de țară aparte

Mă doare gândul rispit
Mi-e sufletul văpaie
In amintire sunt trezit
De acei crini, din odaie!!! 

Acolo eu copil dormeam, 
În pernele apretate
Senin prin vise adulmecam 
Aroma, azmilor coapte

Pe sora mea din ochi o scald
Ca o mireasă-n tindă
Cu o perdea făcută fald
Cum se gătea-n oglindă

De pe perete ne păzeau
Bunicul cu bunica – miri
Când tineri și frumoși erau
La timpul primelor iubiri

În alte zile mă jucam
De-a hoții si vardiștii
Pășune-țară te păzeam
Să n-ajungi de restriștii 

Hai vino soră să fim doi !!!
Ne-așteaptă mama, tata
Să-ntoarcem vremuri înapoi
Să-mi plâng în barbă soarta 

Ne-asteaptă mieii în zăvoi
Desculți să alergăm prin vis
În țara plină de nevoi
Să plângem nu e interzis

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Când treci te-aș săruta… autor-Rodica Râpeanu!

 

Când treci te-aș săruta… autor-Rodica Râpeanu!

Când treci te-aș săruta pe coapsă, 
Cu gura mea te-aș face ghem 
Să cazi nevinovat în transă
Și să îți fiu, când nu te chem

Când treci te-aș săruta pe pulpă 
Să schiopătezi de mine viața toată 
Și să îmi fac smerită, mea culpa, 
Căci roata se învârte și pătrată 

Când treci ți-aș săruta în beznă 
Călcâiu-nfipt în fluierul necântător
Ți-aș desena un fluture pe gleznă,
Zbătându-se, să mori dup-al meu dor!

Când treci m-aș îngropa sub frunze
Să îti rămân de-a pururi în picior 
Când talpa ta îmi va lăsa pe buze , 
Doar urme reci… de trecător !

 — cu Dumitru Hardalau,Jasmine DanielaDana Daniela Vladeanu şi alţi 28.

 
 
 

Nu-mi mai place ·  · Nu mai urmări postarea · Distribuie· Editează

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

De ce visez nebun la tine… autor -Rodica Râpeanu

 
De ce visez nebun la tine 
Și-n raiul tău vreau să găsesc
Odihna viselor nebune
De-mi dai răgaz să te iubesc
#
Din stele să-mpletesc lungi funii
Să mă cobor și să-ți fiu hoț
Iar mâna mea-n lumina lunii 
Să fure-a ta, floare de colț
#
Înfășurat sub poala rochii
Să fiu pierdut prin munții tăi
Cât te colind să-ți privesc ochii 
Când gura mea-ți sărută văi
#
Să te despic, apoi de floare,
Prins în polen să mă-ndulcesc 
De atâta dor și nerăbdare
Prin nurii dulci să-ți rătăcesc

Și amețit de a ta licoare
La cerul tău să mă închin
Si-n ruga mea înălțătoare
Să mă îngropi în trup divin

http://www.youtube.com/watch?v=4el9hVhpfSE — cuMihaela RaduNiculina VladIoan Grigoraș şi alţi 48 lahttps://www.facebook.com/photo.php?fbid=142446535778329&set=a.142444715778511.18861.100000389512369&type=3&theater.

 
 
 

Nu-mi mai place ·  · Nu mai urmări postarea · Distribuie· Editează

 
  •  

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

Ce armonie Boris Ioachim & Rodica Râpeanu (replică) Iubito, nu

Ce armonie 
Boris Ioachim & Rodica Râpeanu (replică) 

Iubito, nu ştiu, poate mi se pare –
Dar cred că sufletul l-am rătăcit…
Te rog să scotoceşti prin buzunare
Şi dă-mi de veste, dacă l-ai găsit.

Cam brambura îmi umblă, de o vreme –
Cred că de când te port în gând, mereu…
Dacă-l găseşti, iubito, nu te teme –
Nu-ţi face rău – deşi-i un derbedeu!

Îţi cer iertate pentru insistenţă
Iubita mea, dar simt un gol în piept…
De-l dibuieşti – tratează-l cu clemenţă
Şi dă-mi de veste, nu lăsa s-aştept!

De fapt, eu am o vagă bănuială –
Străină, tu, nu eşti de fuga sa…
Dar, ca să-mi spulberi orice îndoială,
Primeşte-mă, o clipă-n casa ta.

Să căutăm, frumoaso, prin cămară…
De ce roşeşti şi tot priveşti în sân?!
Ce-ascunzi acolo, poate vreo comoară? –
Aş vrea să văd – te rog, nu sunt hapsân!

M-am dumirit – privirea te vădeşte:
La tine-n piept, mi-e sufletul, fugar!
Ştiam de mult – că mult te jinduieşte –
Puteai să-l ceri – ţi-l ofeream în dar!

Deci, l-am găsit – dar nu-l primesc-napoi:
L –ai tăinuit – păstrează-l, treaba ta!
Nu vreau să fac – şi nu fac tărăboi –
Dar dă-mi la schimb, pe veci, doar inima…

& – replică-Rodica Râpeanu
Las inima pe veci. O vrei?… ei uite, ce firetic!?
Tu inima mi-o ceri la schimb, cu sufletul?
Te rog cu ochi-n lacrimi – să nu îmi fii, eretic,
C-apoi și inima-și va pierde, săraca, cumpâtul! 

Eu grijă voi avea, de sufletul tău mare, 
Așa cum acătării , chiar tu, m-ai dibuit…
Dar nu uita: nu-î simplă întâmplare …
Să-mi cazi în sân, zălud, cu-n suflet hăituit

Te voi hrăni iubite, cu-ambrozie si miere,
Și răni închise, în curând, tu vei avea , 
Stai fără grijă, ștrengare, voi avea putere, 
Să te iubesc…- dar voi, iubită – așișderea!

Nu vreau să mă tocmesc pe găzduire 
Mă știi prea bine, chiar de la-nceput… 
C-aș da orice, pe-un gram de fericire…
Aș cere de la ‘Naltul și zile cu-mprumut!!! 

Nebunul meu… nu râde! Ce bezmetic!
De n-aș fi stat de-aseară, cu pieptul desfăcut 
Năuc ai fi umblat, să-ți mai găsești un petic 
De inimă aprinsă și dor neînceput .

Rămâi! Te las! Ascultă! – ce muzică-n fioară 
Pereții cărnii noastre, de buni – cantautori… 
Cu sufletu-ți, arcușul… cu inima-mi, vioară,
Hai să uităm de-o clipă… că suntem muritori! — cuBoris Ioachim.

 
 
 

Nu-mi mai place ·  · Nu mai urmări postarea · Distribuie· Editează

 
  •  

Scrie un comentariu

iunie 25, 2013 · 1:58 pm

Pădure, pădure, verde… autorRodica Râpeanu – pentru Ofelia Florica Haranguș)

Pădure, pădure, verde…
autorRodica Râpeanu – pentru Ofelia Florica Haranguș)

Pădure, pădure verde 
Ia-mi cântecul de  mi-l pierde
Prin frunziș și dealuri multe
Unde doar vântul pătrunde
*
Și tu mierlă cântătoare 
Să mi-l duci din zare–n zare
Și să-i lași pasăre-n zbor 
Cântecul meu prins de dor
*
Să mi-audă glasul dulce
Somnul să nu mi-l apuce
Să umble prin nopți cu lună 
Pe unde cântu-mi răsună! 
*
Pe cărări adânci din codru’
S-aud cum mă plânge doru’
C-așa-i lăsat pe pământ
Om pribeag ca frunza-n vânt 
*
Când frunza îti veștejește   
S-auzi Floarea că-ți doinește 
Ți-oi doini cu dor și jale
Să-ntrec paserile tale. 

Și când ramuri ți-o-nverzi 
Cu foc mare ne-om iubi,
Eu să cânt, tu să-nfrunzești 
Lumii să mă povestești!

Scrie un comentariu

Din categoria Uncategorized

M-am dus să mă cert cu codrul… autor-Rodica

M-am dus să mă cert cu codrul… autor-Rodica Râpeanu

M-am dus să mă cert cu codrul 
Să-ntreb unde-mi umblă dorul,
L-am găsit râzând de floare 
De salcâm și sălcioare…
*
Nu mai râde pădurice…
Că sunt sora ta de cruce,
Ți-oi tăia topoarele…
Voi să-ți sorb, izvoarele!
*
Spune tu, pădure, deasă:
Pentru ce mândră mă lasă?
Că l-am iubit cu credință,
Și-am crezut în juruință!
*
Cum ți-ai schimbat frunzele
Și-a lepădat mândrele
Fi-r-ai să fii, de stejar,
Nu mi-ai spus că e fugar!
*
Și cât ai frunza caducă 
I se face dor de ducă,
Dar în seceta din vară 
Mi-o pica pe brațe iară! 
*
Căci i-am dat cu legământ
Să umble ca frunza-n vânt
Să tremure precum plopul 
Să nu-și găsească norocul
*
Să-i fiu dragă până mor
Să mi-l lecuiesc de dor… 
Verde-n inimă să-i șad 
Cum ți-e cetina de brad!   

 
 

Scrie un comentariu

iunie 25, 2013 · 1:44 pm