Mi-e dor de țara… autor-Rodica Râpeanu!

în Iulie 22, 2013 la 1:30amVezi blog 

Mi-e dor de țara învăluită–n flamuri
De leagănul din brazi ce îmi adoarme pruncii 
Când vulturul semeț străbate-n țipăt, ramuri 
Să îmi adune ‘spre coline toți haiducii

Mi-e dor de țara împădurită-n vechii munți
Acolo ciutele s-adapă la izvor, 
Chiar, Moldoveanu… și Omu, tainici străjeri și sfinți,
Ridică-n ceruri plâns de bucium și de dor.

Mi-e dor de țara înfășurată-n mare
Când din talaz aud în șoaptă chemător
Metamorfoze ale acestei vieți în care… 
Ovidiu-ar scrie de virtuți la viitor.

 

 

 

 

 

 

Mi-e dor de țara îmbrăcată în câmpie

Cu româncuța ce-și coace pâinea la cuptor
Din nai, Zamfir, înalță, acord de ciocârlie
De stâncă, să  îmi fie al meu neam  – nemuritor!!!